Nu există nimic pe care să-l poți controla, totul este în mâinile lui Dumnezeu Deci nu este nevoie să-ți faci griji, pentru că se spune să nu-ți faci griji pentru ziua de mâine Ziua de mâine va avea propriile aranjamente, atâta timp cât te bazezi pe Dumnezeu în toate și urmezi voia lui Dumnezeu. Simt că credința mea în Dumnezeu este foarte mică, în fiecare zi port o povară grea, folosindu-mi mintea mea limitată pentru a mă gândi la probleme personale, de familie și lumești, Cu cât mă gândesc mai mult, cu atât povara devine mai grea, până când abia mai pot respira. Doamne, te rog să mă ajuți, să privesc spre tine în toate. Simt că povara mea se rupe bucată cu bucată, se desprinde bucată cu bucată, (dar este foarte dureros, foarte dureros, o durere sfâșietoare Acest sentiment este ca o cicadă care își năpârlește carapaca, experimentând durerea de a fi strivit, aproape sufocant, știu că acest proces nu se realizează peste noapte, îl rog pe Dumnezeu să mă ajute, să mă susțină în acest proces de transformare dureros, pentru că știu, bazându-mă doar pe mine însumi, nu-l pot finaliza niciodată. Îl rog pe Dumnezeu să mă lase să mă bazez complet pe El cât mai curând posibil și să nu mă mai bazez pe mine însumi. Să devin o persoană care nu-și mai face griji, plină de bucurie, plină de pace cerească! Mă rog în numele Domnului Isus! Amin!

Acest text pare a fi o rugăciune sau o reflecție personală, exprimând un sentiment profund de încredere în Dumnezeu și lupta transformării personale. Imaginea unei cicade care își năpârlește carapaca este o metaforă pentru procesul dureros al creșterii personale și al reînnoirii spirituale.

Nu există nimic pe care să-l poți controla, totul este în mâinile lui Dumnezeu Deci nu este nevoie să-ți faci griji, pentru că se spune să nu-ți faci griji pentru ziua de mâine Ziua de mâine va avea propriile aranjamente, atâta timp cât te bazezi pe Dumnezeu în toate și urmezi voia lui Dumnezeu. Simt că credința mea în Dumnezeu este foarte mică, în fiecare zi port o povară grea, folosindu-mi mintea mea limitată pentru a mă gândi la probleme personale, de familie și lumești, Cu cât mă gândesc mai mult, cu atât povara devine mai grea, până când abia mai pot respira. Doamne, te rog să mă ajuți, să privesc spre tine în toate. Simt că povara mea se rupe bucată cu bucată, se desprinde bucată cu bucată, (dar este foarte dureros, foarte dureros, o durere sfâșietoare Acest sentiment este ca o cicadă care își năpârlește carapaca, experimentând durerea de a fi strivit, aproape sufocant, știu că acest proces nu se realizează peste noapte, îl rog pe Dumnezeu să mă ajute, să mă susțină în acest proces de transformare dureros, pentru că știu, bazându-mă doar pe mine însumi, nu-l pot finaliza niciodată. Îl rog pe Dumnezeu să mă lase să mă bazez complet pe El cât mai curând posibil și să nu mă mai bazez pe mine însumi. Să devin o persoană care nu-și mai face griji, plină de bucurie, plină de pace cerească! Mă rog în numele Domnului Isus! Amin!